când ai să-l întâlneşti
vei şti că e el
ai crescut cu poveştile lui
ţi-a fost învăţător
şi prieten
ţi-a dat curaj
pentru că ai îndrăznit să rupi
din timpul tău
şi să îl oferi lui
(25-OCT-2013)
Autor: Ștefan Trepăduș
Compotul se bea de sete!
E plauzibil, am auzit
Pe undeva prin lumea asta
Să poţi bea
Fără să cazi
Unii, cică, ar zbura
După un pahar
Pregătit special
De cineva
Dar aici
În România
Se bea compot.
Cel puţin eu
Şi o fac
De sete.
(9-OCT-2013)
Despre bloggeri, bloguri si nu numai
Observ tot mai mult pe zi ce trece o tendinţă a blogurilor de a lua diverse direcţii. Unu’ hăis, unu’ cea, altu’ pe dincoa’ (ultima parte am inventat-o 😀 ). În acest fel bloggerii speră (poate şi reuşesc) să îşi facă blogul mai atrăgător. Aş putea şi eu să urmez o cale sau alta, dar nu vreau şi nu de lene. Pentru mine blogul e doar un loc în care îmi pun poeziile. Faptul că voi citiţi, comentaţi, daţi like-uri ... Citește mai departe!
Cimitir
Mă plimb pe cărări albe de lumină
Într-un parc rece şi gol
Deşi în miezul problemei
Închise suflete în trup
Se dezgolesc.
Copacii trişti, fremătători
Apleacă sfaturi celor morţi
De lângă garduri
De fier pierdut în timp
Şi spaţiu.
Melancolia băncilor funebre
Cântă scurt un dor apus
E plină zi
Şi melcii s-au oprit în drum
S-asculte.
Din locul lor privesc absenţi
Oameni ce-au simţit iubirea
Celor vii intraţi în sol
Odată cu sfârşitul
Timpului.
(26-OCT-2011)
Luminiş
Din umbre se naşte în suflet
Înger scufundat în lacrimi,
Simţirea trupului în sunet;
Inima-ţi numără paşii.
Te găseşti visând albastru
Peisajul cadrilat
Ce-ţi deschide ochii-n valsul
Ce, cântând, te-a încadrat.
Mor luminile în jur,
Dar se-aprind apoi văpaie
Strigând soarele-n amurg,
Lăsând mâinile în ploaie.
Visele muncesc în mină,
Sufletului diamante
Răscolindu-i la lumină
Doar iubiri inopinante.
(25-OCT-2011)