Prinţesa de la 1001 zile depărtare (9-IUN)

Era departe tare
Peste mii hotare
Fierbând ierburi amare
Şi-ascunzându-se de soare

Stătea-n al ei castel
Cu un şoricel
Ce ducea cu el
Un puricel.

Castelul era mare,
Nu făcea umbră la soare,
Sursă de-ncântare
Pentru orice privitoare

Chiar şi animalele
Îi băteau aleile
Venind cu ploile
Şi plecând cu serile.

Iar prinţul ce-o dorea
Pe hartă o căta
Şi nu o găsea
De departe ce era

A mers el pe cal
Cale de-un cvartal
Când un miros de mangal... Citește mai departe!

Din ficat (3-IUN)

S-a dus ultima clipă de răgaz,
Au venit ploile în suflet
Şi tot ce a rămas
E un sfert de zâmbet

Păcălit de avalanşe
Cu pietre şi săgeţi
Lipsit de şanse,
Aruncat spre pereţi

Potcoave carnivore
Şi lei resuscitaţi
De plante omnivore
Şi lilieci turbaţi

Aflaţi că nu e totul
Să pierzi ultimul dram
Din lotul
De elan

Dar mintea, făcută deltaplan
Plănuia să pască
Pe iarba unui cioban
Cu blană-albastră

Istoria curge din nori
Cu vinişoare sângerii
Dureroase pentru ... Citește mai departe!

Vorbesc româna cu accent japonez

Din când în când, ca amuzament, vorbesc cu amicii mei româna cu accent japonez, citind diverse panouri din oraş. Nu este un lucru greu, dar nici facil. Pentru început, trebuie renunţat complet la diacritice. Apoi accentuăm cât mai multe silabe posibil ale cuvântului respectiv. În cele din urmă vorbim un pic mai alert decât în mod obişnuit. Pentru unii dintre voi poate e mai greu să-şi imagineze rezultatul, iar ceilalţi deja râd. Ce, nu râde nimeni!? Mie mi s-a părut ... Citește mai departe!

Des scriu ca să descriu

Scriu de-ngheaţă apele
Şi mi se-nchid pleoapele
Gâtuit ca girafele
Spre soare ca plantele

Scriu să-ţi închid ochii
Să-ţi deschid inima
Strălucesc ca pantofii
Când se deschide mina

Scriu să-mi omor timpul
Scriu ca un ucigaş
Dar am în mână pixul
În loc de cuţitaş

Scriu şi când n-am ce scrie
Şi când n-ar trebui
Închid în poezie
Verbul a trăi.