ai spatele gol îmbrăcat
doar în palmele mele pui
un disc la pick-up buzele
mele pi cap pe nas mai
precis pe buze ți-am
zis un secret și am de
gând să-l repet de câte
ori va fi nevoie stai
pe tâmplele mele cu
șoaptele tale privirile
mele pe gambele tale
la lumină de lumânare
e un fel de serbare și ne
celebrăm pe noi
Autor: Ștefan Trepăduș
De la mic la mare
O ultimă parte a anului începută foarte prost. Energia lipsește cu desăvârșire. Gândurile sunt amestecate și plecate în toate direcțiile, nu mă pot ține după ele. Deși nu am mai multe lucruri de făcut în agendă, ele par mai multe. Concentrarea e și ea la limite foarte joase, aproape negative. În contextul ăsta a trebuit să iau niște decizii, ca să nu fiu luat prin suprindere, cum mi s-a mai întâmplat. Însă fiind vorba despre niște lucruri care îmi par ... Citește mai departe!
Anim’est 2017 – unde e publicul?
Cu vreo două săptămâni în urmă mă pregăteam să reprezint CinEmil.ro la Anim’est, Ferstivalul Internațional de Film de Animație. Nu am reușit să ajung din primele zile și era chiar să ratez primul film la care m-am prezentat din cauza unei neînțelegeri în legătură cu badge-ul deschizător de uși 😀 . Am fost prezent doar la 3 dintre proiecțiile din cadrul festivalului, fiecare desfășurându-se într-un cadru diferit.
La filmul Persepolis m-am prezentat seara, când afară nu era nici ... Citește mai departe!
Toate la timpul lor
Mi-ar plăcea să cred că sintagma din titlu se aplică în toate aspectele vieții mele, dar nu e deloc așa. Însă, într-o anumită măsură se aplică articolelor pe care le scriu pe bloguri, mai ales pe acesta. Nu sunt de părere că există timpul potrivit pentru ceva anume sau că cineva îl poate face să fie potrivit, ci mai degrabă după cum e norocul sau cum a fost scris (am mai spus pe aici despre cum văd eu lucrurile mai ... Citește mai departe!
viața o moarte
țipă durerea din oase
și când sunt treaz și când dorm
cicatricele mă bârfesc între coaste
„ăsta sigur nu-i om”
de-ar exista iadul pe bune
ar fi tot ceea ce trăiesc
când și cuvintele nespuse lasă urme
când și tăcerile lovesc
de-aș învăța cum să urc să respir
din nou din groapa-mi săpată
de nu mi-ar mai pune umbre pe chip
pietre cu răsuflarea tăiată
de mi-ai deschide ochii și gura
nu știu cum și sigur nici tu nu ... Citește mai departe!