alerg să tac
alerg să uit
unde frica nu-i cuvânt
și mi-e liniște de mor
secundele în buzunar
sunt trezite de câteva consoane
cărora le miros butonierele a țigări
aș vrea să mai am minte
să întorc arcul norocului
înainte să mă nasc
să mă ude cea mai veselă ploaie
din câte mi-au cântat la papion
cu șosete pe urechi
și câteva furnici în frac
am să îmi pun simțurile într-un cuier
iau o prăjitură în buzunar
pentru drum
o ... Citește mai departe!
Categorie: e primăvară tot anul
Ocupație
adun și bag în ghiozdan
adun și bag în desagă
adun și bag în sac
adun și bag în creier
adun și bag în stomac
adun și nu mai apuc să bag în portofel
adun și pun în beci
adun și pun sub bec
adun și pun sub soare
adun și pun sub pământ
adun și nu mai pun
din când în când
mă adun
Frica de sfârșit
Există un lucru, mai bine zis sentiment, care de multe ori îi face pe oameni să facă anumite alegeri, să vadă lucrurile într-un mod diferit și chiar să simtă o stare de anxietate perpetuă. Acel lucru se numește frică. Sunt de părere că acest sentiment poate fi depășit chiar dacă poate nu este chiar ușor sau la îndemâna oricui; dar ce te faci în momentul în care ceea ce simți este însăși frica de sfârșit?
De ce am ales ... Citește mai departe!
Să mergem prin lupă!
o urmă de blândețe
trăgea de soare să-l răsară
cu ochii închiși de oboseală
și sufletul copt
împrăștiind aromă de cozonac
munților și văilor
o dogoare de ploaie
a venit să potolească setea
să o îmbete
dar neavând pahare
s-a prefăcut în curcubeu
o urmă de blândețe
bandajată la genunchi și coate
sufla pe-o parte a pământului
să avem pe cealaltă izvoare
împrăștiind în jur
cântece florale
născând insecte
și alte mici banalități
o urmă de blândețe
își oglindea fața ... Citește mai departe!
Tachinare
mai dă-mi o felie de primăvară
te rog
fără să mi-o arunci în praf
fără să o otrăvești
fără să muști din ea
ca o nesătulă
eu am să îmi păstrez până la ceai
îi mai pun o linguriță de zahăr
două picături de miere
și dacă mă voi trezi și după ea
înseamnă că merit să apuc drumul
cu mâinile
să mă leg de el
târât ca un bolovan
absorb lumina
sunt viu