alerg să tac
alerg să uit
unde frica nu-i cuvânt
și mi-e liniște de mor
secundele în buzunar
sunt trezite de câteva consoane
cărora le miros butonierele a țigări
aș vrea să mai am minte
să întorc arcul norocului
înainte să mă nasc
să mă ude cea mai veselă ploaie
din câte mi-au cântat la papion
cu șosete pe urechi
și câteva furnici în frac
am să îmi pun simțurile într-un cuier
iau o prăjitură în buzunar
pentru drum
o ... Citește mai departe!
Categorie: predeterminist
Stropit de inspirație
Azi, pomii au început să umble. Mereu pe partea însorită, copacii au învățat să cânte la fluier. Le zboară ideile prin te-miri-ce locuință. Cine mai înoată prin ploaie pe vremea asta? Oare ce discuții au între ei? Cu ce băuturi se relaxează pomii?
Doi nori joacă poker. Câștigă cu rândul. Unul dintre ei a scăpat două fulgere de plictiseală; acum cască. Urmărește copacii. Celălalt nor se îndreaptă către o porție de uscat uscat și se scutură nițel. Și-a uitat pelerina ... Citește mai departe!
efectul d
să te prinzi mereu de colțul paginii
să nu lași ploaia să te prindă strigând
cu genunchii înfipți în stâncă
rostogolind peste oameni strănuturi eterne
dă drumul copertelor
să se vadă jungla pe care o ascund
cu un ochi deschis de veghe
compun un cântec pentru muribunzi
de înverzesc cepele
am călcâiele rarefiate
în piept doar planuri
și înălțimi neatinse
plus
un aparat de tuns nasul
atenție
cad cirezi
Picapemafe
Ploaia cădea pe cărămida din colțul străzii. O pisică cu ochii verzi își plimba coada pe sub lumina felinarelor ruginite. Sub o fereastră se clătina ceva, făcând un zgomot supărător pentru cei care încercau să doarmă. Cerul, frământat de nori, îngâna ceva neauzit.
Un om cu pelerină a trecut rapid, chiar pe mijlocul șoselei. I-a căzut ceva din buzunar, dar nu a observat. Ploaia cădea pe obiectul abandonat cu sunete metalice ascuțite. Felinarele, curioase, ar fi vrut să se apropie ... Citește mai departe!
Ziua dintre ieri și mâine
am râs am glumit
acum hai înapoi în groapă
cad pereții pe noi
afară cântă halbele de bere
au căzut tablourile de pe pereți
și pe jos fug dinții de hohote
s-au spânzurat clipirile de bun venit
cerul revine la normal
întunecat ca pietrele de la rinichi
asta nu e o glumă
obrajii s-au întors cu spatele de frică
avem și pentru ei o masă
la judecata zilelor cu soare