Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
când vine demonul
îi pregătesc ligheanul să se spele pe picioare
să își atârne pielea în cuiul fricii
să guste din propriile-i coșmaruri
m-am duelat des cu el
la jocuri pe computer
știa toate scurtăturile
și apoi se strâmba sinistru și amuzant
până când i-am aruncat ghearele în stradă
și au fost luate rapid de doi borfași
acum demonul apelează la mine
când are întuneric de călcat
când plec eu
vine demonul
dragostea poate duce la depresie
atunci când devine o obsesie
dacă ești poet de profesie
trebuie să reînveți din când în când o lecție
că nu toată lumea e ca tine
să fie impresionată doar de niște rime
unii te pot considera un ciudat un maniac
fiindcă exagerezi tot ce ai în cap
oamenii încep să fugă ca speriații
după ce dau textului alte conotații
iar tu rămâi să te întrebi de ce
aparent nepăsător dar oare-ți trece
n-ai să ... Citește mai departe!
îmi pun capul pe gheață
trece o patrulă
de pinguini cu înghețate pe băț
pe palme au tatuate astrograme complicate
cu carioca
telefonul sună ocupat
i-am zis să nu mai sune
și să își facă niște timp
mi-a zis că a pierdut schițele
îl folosește pe al meu
pun capul pe pernă
îl trec dincolo
să număr castane scăpate
de pe zgârie-nori
triști
în pahare cu apă
diluată de ploaie
la fel ca sufletul
uman
îmi păstrez capul
M-am gândit că ar trebui neapărat să scriu și despre acest lucru, căci de aseară, de când l-am auzit, mi-a tot stat gândul la el. Am să vă avertizez încă de la început că următoarea idee nu este una realistă, ci doar un fel de „ce-ar fi fost dacă…”. Chiar așa, oare ce-ar fi fost dacă… ? Dacă ce? Dacă… nu știu.
Am văzut un reportaj despre fermierii români, cei care mereu sunt loviți, ba de stat, ba de UE, ... Citește mai departe!
nu știu ce e asta
dar nu eu am lăsat-o aici
sub soarele șubred ce
stă să cadă în pahar
pe masa rotundă
unde ideile fac curse
de șoareci
să nu ne mai roadă urechile
roțile și speranța
nu știu cum se cheamă asta
nu eu am inventat-o
încă nu am folosit-o
însă știu că e valoroasă
că strălucește
și cântă încet surzilor
orbilor și muților
nu știu
niște cuvinte absurde
menite să ne amintească
natura umană
întinsă pe masa ... Citește mai departe!