Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
ce ușor e să scrii cu ochii închiși
să nu îți pese
să nu te vadă nimeni
să nu-ți cunoască nebunia din spatele pleoapelor
ideile din spatele nasului
alea cu care cândva uimeai întreaga audiență
acum doar reciți din spatele cortinei
sperând că cineva va avea curiozitatea
să afle cine e după
un orb al lumii
care nu înțelege
și nu vrea
aș vrea să leg fluturi cu ață
câți mă pot ține
să mă ridice până mă lovesc de cer
să mă lipesc de cer ca gecko
să împletesc o scară ca păianjenii
să o cobor spre voi
în cer e mult prea liniște
dacă vii de unul singur
lasă-ți tăcerile pe pământ
unde nimeni nu le înțelege
deci vor fi în siguranță
Exact atunci când viața-ncepe să-ți placă
Banii ți se duc așa de-odată
Și te uiți după ei cum se uită tot omul
Dacă e tot pe jos când face-autostopul
Timp de-o lună-ntreagă pe o șosea aglomerată
Viața ar trebui să scrie o erată
Pentru cei ce cred că e așa cum se arată
Și că, de fapt, nu poate fi controlată.
Nici să nu încerci, e mult prea complicat
Și, în final, tu ajungi cel controlat
Nu-ți spun asta ca ... Citește mai departe!
îmi place timpul
și modurile lui ciudate de a așeza lucrurile în echilibru
e circar
se joacă cu toate animalele
nici de oameni nu îi e frică
nici de ce au construit aceștia
dacă nu ești atent la el
te pierzi
pentru că
întortocheate sunt căile
De ce fac această afirmație? Mie îmi place mult să mă plimb (pe jos, adică) și obișnuiam să merg foarte mult în anii precedenți. Și acum îmi place și încă fac acest lucru, însă obosesc mult mai ușor decât înainte. În zilele cu adevărat proaste mă întorc obosit de la magazinul de lângă bloc, locul unde îmi beau cafeaua. Îmi mai revin eu pe parcursul zilei, dar tot nu e ca altă dată 😀 . Și mai sunt câteva motive ... Citește mai departe!
