Covrigul polonez este unul din lucrurile care îmi amintesc de perioada când eram angajat. Aceasta nu a fost nici lunga, nici placuta. Acest covrig, în zilele când mi-l permiteam, era ori micul meu dejun, ori gustarea dinaintea mesei de seara. Acest desert dulce devenise o obijnuinţa a zilelor în care îmi ramâneau mai mulţi bani dupa ce îmi cumparam mâncare şi ţigari pentru la munca. Cu toate parţile lui bune şi cu toate cele rele, acest covrig îmi va lipsi!
Categorie: speranța nu moare
Moment critic
Am ajuns iar în situaţia în care mă văd nevoit să las blogul „în adormire”. Urăsc când se întâmplă asta, însă nu am soluţie. Singura rezolvare ar fi o „pomană electorală” din partea unuia dintre candidaţii la preşedenţie, aşa mi-ar fi mai uşor şi să aleg pe cine votez. Aşa că, stimaţi candidaţi, vă aştept cu sacul de internet la mine la poartă şi, vă rog, nu vă înghesuiţi!
Permite-mi sa fiu rau!
Aş vrea sa supun atenţiei voastre parerea mea despre un „caz social” pe care l-am vazut azi la o emisiune pe care deobicei nu o urmaresc, la Acces direct. Sper ca pana la sfarsit sa intelegeti de ce am folosit ghilimelele mai sus.
Era vorba despre o doamna la o varsta respectabila care vindea verdeaţa pentru bani de pâine intr-un loc neamenajat şi care a fost somata de catre poliţie sa plece sub acuzaţia de evaziune fiscala. Mai apoi vine ... Citește mai departe!
Cu frigu-n oase
mi-a intrat in oase
ca un virus, ca un spargator de case
nu stiu de unde vine, are ceva cu mine
ma desira ca pe un plovar
eu tac
ii dau bice
si merg mai departe
Sămânţă de neam
Cine m-a aruncat pe-acest pământ?
Şi mi-a dat drumul la mână
Să mă pierd printre deşertăciuni.
Cine m-a lăsat la mila oamenilor?
Naturii i-aş fi făcut faţă,
Animalele nu pot blestema!
Cine m-a împins aici?
Printre mărăcini care nu provoacă durere
ci sete…
Sete de răzbunare!