Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
V-as spune-acum doua-trei vorbe
Dar poate voi nu m-ati crede
Si timpul nu se-ascunde-n ore,
Nici in emotii, nici in verde.
Timpul e adanc in noi,
Penetrandu-ne constiinta
Si lasand urme pe foi
Dupa ce-a devorat fiinta.
Inchide ochii
Si vezi!
Cat ai de trait
E mai putin important
Decat ce-ai
Infaptuit!
Sa sondeze opinia publica. Da, aveti rabdare ca va povestesc acum. Eram pe o canapea in fata primariei. Beam o doza de Coca Cola, ca un om normal (?). Din spatele primariei vine un politai burtos si ne adreseaza urmatoarea intrebare: Coca Cola, baieti? Raspundem afirmativ. „Bine.” spune politaiul si pleaca. Cat ma bucur ca nu aveam Pepsi!
Mergeam si eu linistit, ca orice om (?), prin orasul meu. La o intersectie agitatie, lume multa. Cireada de bipezi se stransese sa vada cum un apartament de la etajul al 4-lea fumega din rasputeri. O masina de pompieri era deja acolo. Inca una era pe drum, alaturi de o masina SMURD. Dar actiunea de salvare nu ar reusi fara zecile de priviri atente la detalii, maini ajutatoare, voci sfatuitoare si minti agere in a memora si relata asta tuturor, ... Citește mai departe!
La fiecare articol de pe blog ma inspir din ceea ce vad in jurul meu in mod direct, adica ce vad in parc, pe strada, pe geam. Ca sursa secunda de inspiratie folosesc internetul, dar nu prea „abuzez” de aceasta sursa. In fine, sursa mea de grad trei este televiziunea. E aproape imposibil sa nu gasesti la televizor un subiect, macar pentru o mica caterinca. Dar sunt si zile in care vezi doar monden, iar atunci chiar nu merita oboseala ... Citește mai departe!
Mi se pare normal
Totusi paradoxal
Sa impartim acelasi viciu
Inca ma mir
Nu pot sa imi revin
De spaima
Poate ca m-am inselat
In privinta ta…
Dar tot nu te pot uita.
Desi doar ochii
Atat de vii
Ii vad in cap
Buzele stranse
Intr-un zambet
Poate fortat
Dar capriciile vremii
Se vor stinge
Si va ramane viciul.
9-MAI-2012