Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Mi se pare normal
Totusi paradoxal
Sa impartim acelasi viciu
Inca ma mir
Nu pot sa imi revin
De spaima
Poate ca m-am inselat
In privinta ta…
Dar tot nu te pot uita.
Desi doar ochii
Atat de vii
Ii vad in cap
Buzele stranse
Intr-un zambet
Poate fortat
Dar capriciile vremii
Se vor stinge
Si va ramane viciul.
9-MAI-2012
Atunci am văzut-o pe ea profană. Nu mai era farul călăuzitor de altă dată. Știam că decăzuse, dar mă forțam să cred că nu e adevărat. Toată lumina din jurul ei se stinse brusc, ba chiar fața îi luă o nuanță întunecată. Probabil realizase că secretul ei nu mai era secret. Apoi, a mai tras un fum și s-a retras într-o negură pătrunzătoare…