Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Rătăcește-mă prin tine
Când ar trebui să dorm
Măcar știu că pierd timpul bine
Nu pe-al tramvaiului peron
Așteptând ce n-o să vină
Nici chemat nici ignorat
De vină este doar soarta
Nu am vrut să rimeze
Am călcâiele prinse cu
Piuneze de tine mintea furată
De zgomot și aglomerație
În mine încă aștept
La capăt de somn să
Se retragă la depoul
Inima ta inima mea
Afișând eventual defect
Nu-mi place să stau
Cu ochii pe ceas dar i-aș ține
Tot timpul pe tine să-ți
Simtă fiecare
Tresărire de iubire buimacă la
Care încă visez papile
Tactile fine sufletești
Cu ele să te
Învelești când îți vei
Dori orice la mine ai
Să găsești între ăștia
Patru pereți și artere
Sangvine vine rapid
Singurătatea când vestea
De la tine nu-mi
vine
Într-o zi o
Să mă trezesc fără
Versuri și am să fac
Exerciții pe cer să
Îmi întind inima până
La tine nu-mi ajunge
O viață să sper
Într-o zi voi
Rămâne fără aer și
Încă nu știu dacă vei
Fi acolo să-mi cânți
Respirație pentru visători
Defuncți într-o zi
Voi rămâne fără nimic
Acum sunt deja fără tot
Că tu ai uitat și ce n-ai
Știut despre mine m-ai
Aruncat în pământ și
Eu nu știu în viața
asta ... Citește mai departe!
Abia găsesc câteva clipe
De liniște pe care
Le sufoc în gând la
Tine să mă zboare felinarele
Mă privesc cu ochi
Reci de sticlă la
O adică iadul
Meu fac pași
Pe cărarea asta pietruită
Ca dorul din
Vene care nu încetează
Să te cheme
Ploua. Fugeam către stație pentru a prinde ultimul transport care m-ar fi putut duce acasă. Apa care îmi pătrunsese în hainele ochilor îmi arăta o lume ștearsă, scursă și reparată fără pricepere, chiar în grabă. Am strănutat puternic, apoi, când am deschis larg ochii, am văzut cum mașina salvatoare luase pe altcineva în locul meu sau, în cel mai rău caz, plecase cu un loc liber. M-am sprijinit de o bancă să îmi odihnesc gândurile și să caut un adăpost. ... Citește mai departe!