să facem un noi

tu din
nou și din vechi
să facem un
prezent cu toată
imaginația noastră să
ne strălucească dorințele
pe frunți unde
ți-am ștampilat iubirea mea
cu buzele

din nimic
și din tot să facem
un al nostru să
îl creștem până ne
va înconjura să
trăim în interiorul
sufletelor noastre unite
să bem cafeaua
dimineața la fereastră

din eu
și tu să facem
un noi care
va cuprinde șoapte
îmbrățișări pe care timpul
să le coloreze în
planurile noastre
preferate ... Citește mai departe!

spunem nimic

eu nu strivesc
corcodușul sub care
am stat noapte de
noapte fără să ne
spunem nimic

capacele de canalizare
ce sunau precum
„basul și cu toba
mare” când eu
săream pe ele

nu mi-a fost
teamă că am să
cad de nimic nu
m-am gândit și
am lăsat

timpul să treacă
până în seara aia
blestemată în care
în locurile unde tăcerile
noastre își vorbeau
nu te-am mai

găsit

rai și lumină

Cade pe mine
Tot cu praf și
Rugină mă cheamă
Pământul să-i scriu

Îmi rupe
Plămânii sufletul
Mi-l jupoaie să-mi
Fulgere pielea

Furtună și secetă
Iad și țărână
M-acoperă toate
Toamna devreme

M-ai legat de abis
Cu tăcerea-ți abilă
Nu te-a interesat trăirea infantilă
Ce-am descoperit în vis

Când eu voiam să facem
Împreună
Rai și lumină
Dar fiindcă nu m-ai ascultat

Încă nu ți-am zis

în mine toamnă

Ce liniște e afară
Ce gălăgie în mine
Unde se amestecă cenușa cu ploaia
Cad doruri din nori
Pun obrazul
Pe pământul din mine
Să-ți aud inima bătând
Îmbrățișez toamna din mine
Legătura noastră
Invizibilă și inexistentă
Din mine cad frunze
Cu tâmplele gri
În respirația zilelor
Ce speră la tine
O întoarcere imaculată
În fața pe pieptul între brațe-mi
Ruginite
Nu doar iluzie-n om
Ci ființă cu ființă
Ieși Ană din mine
Din minte
Din sufletu-mi rană

Ieși din ... Citește mai departe!

în lumea vie

pune-mi pistolul la
frunte trage
scheleți cu exces de
zel trag de
tâmple să mi le-omoare
chiar și de
la kilometri depărtare
vreau să-mi auzi
inima cum te
cheamă în genunchi

ai tras cu săgeți în
mine și sunt
otrăvitoare dintre coaste
scoate-le vreau să fie
pansamente zâmbetele
noastre când alergăm
unul spre celălalt
vântul e-o bucurie
ce ne aduce mai
aproape

am căzut în capcana
ta lăsată de ani
mulți în parc la
biblioteca ce astăzi
stă să cadă ... Citește mai departe!