pune-mi pistolul la
frunte trage
scheleți cu exces de
zel trag de
tâmple să mi le-omoare
chiar și de
la kilometri depărtare
vreau să-mi auzi
inima cum te
cheamă în genunchi
ai tras cu săgeți în
mine și sunt
otrăvitoare dintre coaste
scoate-le vreau să fie
pansamente zâmbetele
noastre când alergăm
unul spre celălalt
vântul e-o bucurie
ce ne aduce mai
aproape
am căzut în capcana
ta lăsată de ani
mulți în parc la
biblioteca ce astăzi
stă să cadă culege-mi
te rog oasele din
zăpadă s-alunecăm pe
cer cu degete și
ochi de primăvară
stinge iadul din mine
cu o îmbrățișare când
ne sărutăm suntem
cei mai importanți
din lumea vie să
evadăm din visele de
noapte prin iarba verde
și reală
să dăm curs inimilor
degetelor cerneală