în lumea vie

pune-mi pistolul la
frunte trage
scheleți cu exces de
zel trag de
tâmple să mi le-omoare
chiar și de
la kilometri depărtare
vreau să-mi auzi
inima cum te
cheamă în genunchi

ai tras cu săgeți în
mine și sunt
otrăvitoare dintre coaste
scoate-le vreau să fie
pansamente zâmbetele
noastre când alergăm
unul spre celălalt
vântul e-o bucurie
ce ne aduce mai
aproape

am căzut în capcana
ta lăsată de ani
mulți în parc la
biblioteca ce astăzi
stă să cadă ... Citește mai departe!

Adevăr

în vizuina cuvintelor
trag de clopote
aștept să plouă peste mine soarele

îmi fac propria cazemată
să mă țin la adăpost de mine
și de ceea ce spun

cuvintele au mers pe cărări ocolite
eu obosit să le urmez
îngenunchez în fața ta
moleculă de speranță

îmi părăsesc părul din cap
și tot ce mai e pe acolo
le dau la schimb
pe un adevăr fie el și trunchiat