„M-am trezit. Nimic nu pare neobijnuit în jurul meu. Aceiași pereți, aceeași mobilă, același eu. Același eu care privește spre pereți, spre mobilă, spre caietul de pe masă… Același eu care nu știe ce să mai facă pentru a avea o viață normală. Același eu care scrie aceste cuvinte pe foaie mânat de dorința de a se destăinui lumii întregi. Același eu, totuși de fiecare dată altul…”
Categorie: toamna- eu vs eu
Bolnav la scară
țigările au gust de gânduri putrezite
gândurile au gust de tropăit de cai
dar caii pasc acum pe alte pajiști
în liniștea de boală
a dimineții noi
Straniul caz al doctorului Ponta și al ofițerului acoperit… Ponta
Cred că cei mai mulți dintre voi știu sau măcar au auzit de povestea doctorului Jekil (sper că așa se scria 😀 ) și a domnului Hyde. Pentru mult timp s-a crezut că aceasta era o invenție fiindcă personajele (de fapt, personajul) au stat bine ascunse. Însă eu, fire mai investigatoare ce sunt, nu am putut să nu observ semnele. Iar acestea au dus inevitabil la domnul Ponta. Pe timp de zi este doctor (în nu știu ce), procuror de ... Citește mai departe!
La umbra strofelor
s-au scâlciat rândurile
de când nu le-am mai gâdilat
cu cuvinte lungi greu de pronunțat
cu basme și snoave cu moși și babe
domni binevoitori și cotoroanțe
cu idei restante
mucegai filozofic și stafilococ poetic
căci poezia nu își spală mâinile
oricum stă mereu cu ele în pământ
fiindcă este paratrăsnetul gândirii
Spectator
am ridicat mâinile în semn de aplauze
până la scâncetul roșu
al pereților care făcuseră piesa
teatrul era gol
de suflete, numai trupuri
care mai de care mai bolnave
principii abandonate pe malul singurătății
atunci când au aflat
că e imposibil să fie vreun lucru posibil