îmi urlă noaptea sub firele de păr
mi-e liniște între degete
inima bate cuie-n sicriu
tu ești ca fumul de țigară
îmi părăsești plămânii cu părți din mine
și nu te mai întorci
tu miroși a lumină
eu un cărbune stins
aștept scânteia sărutului tău
Categorie: unpoetpierdut
ruda morții
zâmbetul mi-e o ruină
pe aici trec suflete fără cap
toate sunt unul – al meu
furtuna se-nvârte în mine
eu o rădăcină uscată
pe care călăii cinează
visul e-o umbră ce strânge
vene de sârmă ruginită
la umbra apocalipsei
mi-e sete de urletul vieții
închis într-o inimă de lemn
cu frunzele pe moarte
respiră sfârșitul în mine
fug lupii cu salcâmi în spate
când în mine erupe un fulger
arde timpul pe masa tăcerii
cu ștreangul de gât ghilotina... Citește mai departe!
Motiv de
Cât de primăvară ești
Când soarele îți scrie versuri
Aș vrea să fiu și eu un fenomen
Să-ți înfloresc în suflet
Chiar dacă sunt umbră
La mine nu găsești răgaz
Și norii toți încep să-mi plângă
Timpul uscat din pahar
Mă rănește orice vis
Și speranța mea nebună
Ca o iederă pe gât
De gropi mă spânzură
De-mi ești moarte sau doar vis
Nu vreau să mă trezesc sau să fiu viu
Deși mi-ar plăcea ca eu
Să-ți fiu motiv ... Citește mai departe!
Nisip și pietre
Ochii mei aud nisip și pietre
E sufletul care se-mbracă în uitare
Când timpul blocat în statuete
Îi face tristeții de mâncare
Pielea își face bagajele
S-a plictisit să leviteze
Când cerul și-a uitat dozajele
Și lumea vrea să derapeze
Oprit în ciob de lacrimă
Un zâmbet rătăcit își strânge urma
Dogoarea depărtării e prea aprigă
Când fericirea nu-i face cu mâna
Sub fiecare pas simt o tăcere
Un puls firav pierdut prin ghete
Îmi beau otrava cu plăcere
Când ... Citește mai departe!
Tu ești muza
Tu ești muza
Când îmi aduci planetele aproape
Ca să ți le ofer
Tu ești liniștea
Când mușcă dorul din mine
Și sufletul mi-e ulcer
Tu ești viața
Când sunt gol și stins
Mă pătrunzi
Tu ești zâmbetul
Când eu sunt trist
Cu tine mă-mprumuți
Tu ești eu
Când existăm unul în altul
Stai așa
Că atunci când închid ochii
Nu dispari
Îmi ești visul și iluzia