Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
S-a stins
Becul în tramvai și
Aici tu nu
Erai să-mi arăți
Drumul către mine-s
Cu capul dus vin
Către tine dar
Tu nu stai
Să mă aștepți mă
Plesnești nu mă
Înveți c-ar mai
Fi și altă
Cale oprește-mă pe margine
De vale să îți
Protejez obrazul cu
Ce mi-a mai rămas
Din suflet te
Chem în stația de
Tren pardon tramvai
Tot cade pe
Mine mă împinge în
Eter mă provoacă
La duel cu tot sângele
Pe urechi să îmi iasă
Mă ascute ca pe
Creion mă adâncește în
Beton mă aruncă
În secundă în durerea
Rotundă o
Frunză de frică fruntea
Îmi ridică spre tine spre
Vorbe îmbrățișează-mi
Cu voce tristețea și
Iluzia asta de viață
Aici se îndoaie strada o parte
Pleacă spre tine cealaltă
Se pierde
Din gânduri o parte
Se zbate și plânge o
Parte se sufocă în
Tăcere de moarte
O parte din mine cu
Pământ se acoperă cu
Oraș se înjunghie o
Parte rămâne o
Frântură de
Unghie să-ți scrie
Te aștept la
Stația Iubirii cu 32
De speranțe să mergem
Pe șine paralele cu
Brațele rebele în
Suflet s-avem stele
Să încălzim iernile
Dar tu preferi alt
Tip de transport și
Circuitul pe care
Merg eu e mort
Tu nu Vrei
Să-mi fii depanatoare
Atunci cine oare…
Dar eu dar cine
Unde și când pe
Sau în pământ sub
Sunt coaste bolnave care
Nu mai știu a
Coase coase
Netăioase vene părăsite de
Orice chip în care
Fantome grase sprijină
Pereți într-o moarte
Perpetuă
Mă arunc în
Distrugere o smulgere
De piele și de idei
Răstignite într-o inimă
Care cântă spre dispariție într-o
Continuă visare de
Negru
Realitatea dispare într-o
Sacoșă cu gunoaie și
Mațe care au rămas
Agățate de un trup
Spânzurat de depresia
Care prin ... Citește mai departe!