Cu pașii numărați mereu
Între un ceas de
Mână și unul de perete cu
Ochii după zidurile
Unde nu te ascunzi fie
Ele și virtuale unde
Nu răspunzi am vorbele plecate
Și uitate la fel
Și sufletul serios
Gândesc că nu exist dar
Atunci de unde atâta
tristețe
Categorie: unpoetpierdut
jur nu e nimeni
Astea-s pietre de
Aruncat cu pereți în
Ele ochi prin care privesc
Geamurile și tot
Așa până când ne
Vom plictisi de consumat
Cocktail-uri de trăiri pe
Datorie atunci când
Se vor tăia bilete la
Coadă la intrarea
În sine vom găsi toate
Persoanele când în
Jur nu e nimeni
uni-se-vor frunțile
Cred că îmi e somn și-o să mă culc devreme
Dar am să-ți scriu și-n vise nu te teme
Chiar dacă am atâtea probleme
Cu tine-n gând reușesc să mai uit de ele
Timpul e altfel aici și distanța distruge
Fizic și psihic energia îmi curge
Dar eu tot te caut că nu am liniște
Deși nu-i niciun zgomot las ideile să riște
Poate pe brațul meu ai să-ți rezemi capul
Când ne vom îmbrățișa se va opri și traficul... Citește mai departe!
niciodată bine
Și ce zici că
Nu-ți mai scriu dar merg
Cu foile de
Gât umbrele pentru
Suflet agățat în
Sârme pus pe sprijin
Ziceai cumva că n-are
Sens cum când este
Tot la tine eu nu
Mai sunt drept sunt
Surd la ce din
Alte părți îmi
Vine mi-e pe
Dinăuntru gol corpul
Nu e loc de
Dor te ții bine ca-n
Metrou unde cu firele
De păr scrijelesc
Pe un panou din
Mine să știi că
Încă-ți scriu chiar
Dacă ... Citește mai departe!
apa stă
S-a oprit și Dunărea de
Când am plecat din
Locul unde nu veneai nu
Rătăceai nu răspundeai doar
Existai eu mă temeam că
Timpul e subțire la
Capete și se
Rupe că cerul nu ne
Mai ascunde s-a
Oprit Dunărea și
Așteaptă să ridici o
Sprânceană într-o pădure
Orfană unde mi
S-a oprit mintea