Cu pașii numărați mereu
Între un ceas de
Mână și unul de perete cu
Ochii după zidurile
Unde nu te ascunzi fie
Ele și virtuale unde
Nu răspunzi am vorbele plecate
Și uitate la fel
Și sufletul serios
Gândesc că nu exist dar
Atunci de unde atâta
tristețe
Etichetă: nu exist
Corp obscur
am să plec acolo
unde ochii tac mereu
doar urechile vorbesc
unde creierul muncește cel mai mult
în timp ce corpul se relaxează
aici nu mai stau
ochii privesc prin mine
urechile aud dincolo de mine
de parcă nu exist
mă duc
să mă caut
să mă pierd
să fiu