Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
am crescut în acelaşi cartier
ne luminează acelaşi soare
în jurul căruia ne rotim
nu avem nevoie de o dată calendaristică
să ne arate că îmbătrânim
totuşi ni s-a alocat una
din oficiu
22 aprilie
eu în urmă cu 21 de ani
Pământul în urmă cu milioane de ani
dar putem spune că suntem de-o samă
vreau să vând orice parte din mine
care nu-mi face cinste
pentru că mulţi îşi plătesc moartea
probabil că şi eu
prin fiecare fum de ţigară
pe care îl las să ia locul aerului din plămâni
Poftiţi de mă scăpaţi de vicii!
Atunci când plouă şi uit să-mi leg şireturile
iar geamurile unse cu grăsime
fac cu ochiul norilor
simt un amestec de nepăsare şi sperare
vecine până la confuzie
cu lacrima ce-o varsă viţa-de-vie
când secerişul e aproape
nimeni nu vede acneea de pe faţa societăţii
care din când în când se sparge
şi curge prin ea sărăcie
rahatul infertil al rătăcirilor mintale
miroase a ars şi a cenuşă
el nu mai înseamnă nimic în imaginaţia nimănui
devine o masă retrogradă
în care calcă oamenii grăbiţi
nu are culoare politică
deşi reprezentanţii poporului îl poartă
el defineşte omul
şi îi dă puterea cu care acesta supune animalele