Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Când dai cu faţa de pământ
Şi muşti din viermii inelaţi
Goleşte-ţi mintea de-orice gând.
Vei fi, oricum, asasinat!
Când soarele îţi arde faţa
Şi transpiri de-ţi pute hoitul,
Uită până dimineaţa!
Mâine chiar tu vei fi mortul.
Asta ţi se-ntâmplă
Când citeşti
Poveşti.
Şi vorba multă
Dar incultă
Nu te lasă să trăieşti!
In adancul mintii
E negru si urat,
N-am niciun ajutor
Chiar maine pot sa mor
Viata se scurge
Si nimic
Nu ma poate face
Fericit.
Ma framanta ingerul
Durerii maxime
Desi nu-i pot vedea chipul
Pentru a-l cunoaste.
Vor sa ma omoare
Dar n-au curaj
Vor sa ma tortureze
Dar n-au gramaj.
Chipul grotesc
Al ucigasului lumesc
Vreau sa-l opresc,
Nu sa il intetesc.
(14-IAN-2012)
Te vreau, ah, atât de mult
Că am să cioplesc ca-n lut
Din inimă să-ţi fac fotoliu
Şi în suflet dormitor.
Trupul meu- sufragerie,
Infinitul pe pereţi
Ai fi tu, să nu te-nveţi
Să mă vezi ca pe comedie.
Holuri îţi sunt venele,
Creierul- bucătăria;
Iar visele mele:
Tot ce îţi mai trebuie
Ca să trăieşti
La rândul tău un vis.
Cand ceasul bate ora doua
E timpul pentr-o cearta noua.
Si cine e vinovatul?
Tot poetul, vai, saracul!
Ce-a gresit? Nici el nu stie
Si ia totu-n… poezie!
Se intreaba si socoate
Cum sa le dea sens la toate.
Ai gresit, fereste-ti capul!
Sabia-i de mult plecata,
Tinta si-o cauta.
Aproape-atins incerc sa zbier:
Dati-mi libertate
Sau macar o tigare!
(4-IUL)
Viaţa e surprinzătoare,
Cu malefice schimbări
Îţi bagă stări
Uzurpatoare.
Te ghidează pe alt drum
Şi-oricât ai vrea să revii
Când vezi stafii
Nu mai ai cum.
Nu te lasă s-ai păreri,
Totuşi le ceri.
Şi când ai toate elementele
Te lovesc torentele.