Vorbesc morminte

Regasita dup-un timp
Rece cum e gheata,
La exterior, dar calda
Cum n-am vazut vreodata.

Zambetul tau fantomatic
Ce ma facea sa-l visez
Nu s-a schimbat deloc

Si voiam
Sa fiu langa tine,
Sa-ti soptesc
Tot ce-mi trece prin minte.

Iar tu sa pui
Capul pe umarul meu
Si sa plangi.

Momente

Cuvintele-s facute
Sa ramana in trecut,
Neintrecut in fapte,
Sa stii ca te-am placut
Mai mult cu fiecare noapte…

Iar zorile de liliac
Din parfumul tau
Nu mi-au venit de hac;
Imbratisat, sub luna,
De tine vreau sa zac…

Amiezile de foc
Ne uda pe-amandoi
In acelasi timp,
Dormind goi
Pe acelasi hol…

Serile tacute
Ne dau pofta de viata
Ca si orele pierdute
In dragoste,
Desirand minute…

Despre tortura

Tortura e doar ca sa fie
De prim rang in poezie,
Fara ea n-am putea scrie

E facuta fara scop
Pentru a-ti varsa naduful
Pe un poet mort.

Nu mai tortura poetul!
El te-nvata sa gandesti
Si gasesti la el in minte
Ce la altii nu gasesti!

Pune ghilotina-n colt,
Astazi n-o vom folosi,
Ca destul e plina tara
De oameni de cultura morti.