Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Cand greul te apasa
Si esti gonit de-acasa,
De ce iti mai pasa?
Ia-ti lumea in cap
Si gandurile-n sac,
Evadeaza!
Scapi de polemici,
Frici si piedici,
Urlete, predici
False de altfel.
Care, totusi, ascund
O nedisimulata
Ura de carne,
Rautate netratata.
Nu-i nici devreme, nici tarziu
Nici multime, nici pustiu
Doar poetul in sicriu
Alaturi de-un breloc hazliu:
O lumanarica mica
Din care ceara inca pica.
Aici ideile se strica
Caci nu exista intriga.
Linistea asta implica
O noua doza lirica
De cunoastere empirica
Autorul va explica
Cum, intr-o clipa,
Ati facut pe voi de frica.
Ascund fericirea-n foi
Şi o caut s-o visez
Căci doar eu gândesc la noi
Mintea am să-mi internez.
Pun în sticlă un mesaj
Şi îl las plutind pe mare
Ca, plecată în voiaj,
Să-l găsească-n depărtare.
Vreau să o revăd zâmbind,
Dar simt că mă ocoleşte
Şi am să uit al ei chip
Dacă nu îmi mai zâmbeşte.
31/OCT/2011
Încă încerc să-mi dau seama ce a fost între noi. A fost doar o aventură sau ceva serios? Sau vedem fiecare lucrurile diferit? Acum că viaţa mea a revenit la normal, am mai mult timp să-mi pun întrebări. Detest acest lucru…
E timpul sa ma scufund din nou in abisul anonimatului. Sa uit sa scriu. Sa dispar din mediul online pentru o perioada. Nu fac asta intentionat! Doar ca…a venit timpul!