Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Nu-i nici devreme, nici tarziu
Nici multime, nici pustiu
Doar poetul in sicriu
Alaturi de-un breloc hazliu:
O lumanarica mica
Din care ceara inca pica.
Aici ideile se strica
Caci nu exista intriga.
Linistea asta implica
O noua doza lirica
De cunoastere empirica
Autorul va explica
Cum, intr-o clipa,
Ati facut pe voi de frica.
Ascund fericirea-n foi
Şi o caut s-o visez
Căci doar eu gândesc la noi
Mintea am să-mi internez.
Pun în sticlă un mesaj
Şi îl las plutind pe mare
Ca, plecată în voiaj,
Să-l găsească-n depărtare.
Vreau să o revăd zâmbind,
Dar simt că mă ocoleşte
Şi am să uit al ei chip
Dacă nu îmi mai zâmbeşte.
31/OCT/2011
Încă încerc să-mi dau seama ce a fost între noi. A fost doar o aventură sau ceva serios? Sau vedem fiecare lucrurile diferit? Acum că viaţa mea a revenit la normal, am mai mult timp să-mi pun întrebări. Detest acest lucru…
E timpul sa ma scufund din nou in abisul anonimatului. Sa uit sa scriu. Sa dispar din mediul online pentru o perioada. Nu fac asta intentionat! Doar ca…a venit timpul!
De ce imi strivesti creierul si il arunci pe jos? Cu ce ti-a gresit? De ce arunci viermi peste el? Oare creierul nu valoreaza mai mult decat un pranz pentru ei? De ce torni otet peste el? Oare nu iti mai ajunge salata? Cum va ajunge creierul meu? Il va ridica cineva de pe jos sau va putrezi in adancul fiintei mele?