Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Varsa-mi sangele tot
Da-mi-l in clocot
Bate-l in clopot
Nu-l merit, socot.
Jupoaie-mi carnea toata
Trage-o prin apa fiarta
Intinde-o si o leaga
Apoi las-o sa cada.
Ia-mi oasele toate
Rupte la capete
Fa-le sa capete
Nuante rosiatice.
Scoate-mi sufletul
Asa cum stii tu
Picteaza infinitul
Si-apoi da-mi sfarsitul.
Tot mai des visez o vacanta intr-un alt oras. O saptamana intr-un oras cat mai departat de casa. Un oras unde sa nu ma stie nimeni…sau aproape nimeni :d. Si acolo sa incep o alta viata, complet diferita…sau sa o continui.
Indiferent de ploua
Sau soarele-i pe cer
Orice voce noua
Are tacerea ei
Ca e tarziu in noapte
Sau dimineata-n zori
Iti da fiori
Mereu alta tacere
Trebuie sa stii s-asculti
Tacerea
Dintre doua cuvinte
Simte placerea
De a auzi
Glasul tacerii.
…ca un schimb de suflete avantajos pentru amandoi. Vantul ne poarta respiratia de la unul la altul. Cutremurele sunt bataile inimilor noastre. Si acel lucru care pluteste in aer, nu-l poti vedea dar il poti simti, e dragostea ce s-a asezat punte intre noi.
S-a umplut blogul de poezie!! Ce-ati zice daca le-as sterge pe toate? Oricum, cine mai citeste azi poezie? Cui ii mai pasa de oamenii care au sentimente si capacitatea de a le pune in versuri? No, gata cu poezia!