De ce imi strivesti creierul si il arunci pe jos? Cu ce ti-a gresit? De ce arunci viermi peste el? Oare creierul nu valoreaza mai mult decat un pranz pentru ei? De ce torni otet peste el? Oare nu iti mai ajunge salata? Cum va ajunge creierul meu? Il va ridica cineva de pe jos sau va putrezi in adancul fiintei mele?
Categorie: unpoetpierdut
Tortura poetului
Varsa-mi sangele tot
Da-mi-l in clocot
Bate-l in clopot
Nu-l merit, socot.
Jupoaie-mi carnea toata
Trage-o prin apa fiarta
Intinde-o si o leaga
Apoi las-o sa cada.
Ia-mi oasele toate
Rupte la capete
Fa-le sa capete
Nuante rosiatice.
Scoate-mi sufletul
Asa cum stii tu
Picteaza infinitul
Si-apoi da-mi sfarsitul.
Vis de zi
Tot mai des visez o vacanta intr-un alt oras. O saptamana intr-un oras cat mai departat de casa. Un oras unde sa nu ma stie nimeni…sau aproape nimeni :d. Si acolo sa incep o alta viata, complet diferita…sau sa o continui.
Glasul tacerii
Indiferent de ploua
Sau soarele-i pe cer
Orice voce noua
Are tacerea ei
Ca e tarziu in noapte
Sau dimineata-n zori
Iti da fiori
Mereu alta tacere
Trebuie sa stii s-asculti
Tacerea
Dintre doua cuvinte
Simte placerea
De a auzi
Glasul tacerii.
Ea-i aici si eu acolo…
…ca un schimb de suflete avantajos pentru amandoi. Vantul ne poarta respiratia de la unul la altul. Cutremurele sunt bataile inimilor noastre. Si acel lucru care pluteste in aer, nu-l poti vedea dar il poti simti, e dragostea ce s-a asezat punte intre noi.