Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Pornesc cu gânduri din abis
C-un ochi deschis şi-unul închis
Nu ştiu cum de mi-am permis
Urii să îi rezist.
Păşesc pe umbre şovăind
Şi la lumină gândind
C-am văzut oameni murind
Aruncându-şi frica-n vid.
Sângele păta pereţii
Scriind poveşti cu decepţii
Desconspirându-le adepţii
Aşa c-am decis prin convenţii
Ca următoarele invenţii
Să nu vadă lumina pieţii.
Iată încă un sfârşit
Care nu a fost prezis
Încă un cuvânt rostit
Ce nu va fi auzit.
Curg pocalele în vânt
Se varsă sânge pe pământ
Pătându-i moştenirea,
Adică omenirea.
Ridică privirea:
Nu murim,
Doar ni se schimbă firea!
Ascultă!
Din orizont se-aud
Sunete de izbândă.
Îmi crapă inima de dor
Şi gânduri negre, depărtate
Îmi zic că n-am să te mai văd
În nicio noapte.
Încerc să mă liniştesc
Cu melodii calmante
Dar îngeri negrii îmi şoptesc
Utopii stresante.
Unde-i funia să scap?
Sau casmaua ca să sap,
Să merg în praf…
Unde-i ea, să mă salvez,
Să o visez,
S-o cuceresc!
Asculta muzica din tine
Las-o sa te inconjoare
Las-o sa zboare
Sa-ti intre-n fire
Cant-o ca pe o iubita
Mangaie-o senzual
Arata-i al tau har
Ce se naste intr-o clipa.
Atinge-i aripile
Si te va lua cu ea
Sa umpli paginile
Dschide ochii
N-ai visat
Esti in Paradis.
În lume din totdeauna a existat ceva care o schimba. Oamenii i-au spus ‘progres’. Acesta nu făcea schimbările deodată, ci treptat, în paşi. În funcţie de ţară, la alţii în pas săltăreţ de maimuţă, la noi în pas de melc. SSllllloooooooowww!!!