Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
București, 4 octombrie 2018
„Dragă G.,
Aceasta nu este o scrisoare (LOL, cine mai trimite scrisori în plic în mileniul ăsta?), ci un articol pe blog. Însă l-am scris sub forma asta pentru că sunt un romantic de modă veche și cred că se potrivește cu ceea ce vreau să-ți transmit. A venit timpul să trecem la nivelul următor și să batem și altceva împreună, în afară de covoare; așa că ce-ar fi să batem câmpii, la propriu, cu picioarele? ... Citește mai departe!
Este 1 octombrie, a venit toamna și asta înseamnă, de obicei, câteva lucruri: pe lângă faptul că temperaturile scad, copiii încep școala, unii tineri încep o facultate și alți oameni încep un nou job. Eu sunt în cazul din urmă: acum o lună am început să lucrez în social media, lucru pe care mi-l doream de foarte mult timp. Și recent m-am gândit ce haine ar trebui să se afle, într-un scenariu ideal, în garderoba unei persoane care activează în ... Citește mai departe!
Fiind Călărășeni, biblioteci cutreieram…
Nu mai țin minte cu exactitate când l-am cunoscut pe Marius Dinu. E posibil ca prin 2011 să-l fi întâlnit prin intermediul unor prieteni comuni pasionați de hip-hop… sau poate ceva mai târziu, datorită blogurilor pe care fiecare dintre noi le avea. Cert este că prin 2013 făceam parte din același mini-cenaclu denumit simplist „Literatură în Călărași”, unde eu și ceilalți colegi și colege am fost, practic, moașe ale unora dintre poemele din volumul „Să înceapă ... Citește mai departe!
#douănoaptea #insomnie
#weekend #nuștiuceosăfie
#douăvorbe #cuochiipetavan
#eîntuneric #nuștiuceam
#descriuacum #caniciodată
#versuridealbum #poemdeciocolată
#sencurcălimba #ochiimădor
#ducrimaînpustie #poetador
#ammantiaroșie #măprinddesens
#cupumnul #omniprezent
#lovescînfoaie #pardonîntaste
#amtempoîncoaste #namaste
nu vrei să-mi râzi în palmă?
și să ne rătăcim ca atunci
când cu trenul pe umeri
ne jucam într-o seară
lasă scrisul pe mine
mai am piele destulă
și poezie sub unghii
și un dor leșinat
vino să-mi dansezi pe inimă
ți-am desenat pașii
ai aici mare și nisip
și se-aude doar ce e-n față
în palmă-nchid ochii
nu există minunea
tăcerea în vene pulsează
e târziu și e luni