m-am aruncat din vârful tunetului
cad înconjurat de puncte de suspensie
jos mă așteaptã plapuma de vise cu colți
mă văd în oglindă alergând de și înspre mine
cu copite de cal potcovite cu iluzii
la lovirea de mine se produce big bang
cântă big ben
Categorie: PoeVești
Timp pe alb
jalea albă urlă pe străzi
sprijinită de viscolul chemărilor spre suflet
norii râd de noi pe desfundate
înarmați cu țurțuri deghizați în păreri de bine
străzile merg polei ocolite
ne-am legat inimile cu lanțuri
ne dejivrăm în fața focului de salcâm
ciocnim pahare de adevăr și sărbătoare
ne acroșăm sub vâsc
adormim îmbrățișând speranțe
și timpul sărutând
Sentimente prin poștă
acoperă-mă cu părul tău
în Braille
alintă-mă în codul Morse
iubește-mă până la ultima zecimală
scoate-mi radicalul negativ
te descopăr ca pe o axiomă
fiecare sărut cu necunoscuta lui
azi toți ne împreunăm tehnologic
așa că permite-mi să-ți trimit inima mea prin telegraf
Reset
privesc la gaura neagră din ceașcă
îndulcită cu zorii zilelor
fumul iubirilor pierdute se ridică din suflet
nu e chiar un început perfect
ci doar o resetare
Plus și minus
îmi iau hainele pe sub mine
și sufletul peste eu
ies în lume
privirile străine mi se zvârcolesc în stomac
sulița vrajbei lor îmi săgeteazã transcendența spirituală
mă dezintegrez în foc și apă
condensez…