Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
încep să mă-ndoiesc de cogito ergo sum
dacă-mi vine vreun gând de salvare-i postum
privește în zare-i la post un
prost spânzurat în zale nebun
un om vânturat în mare – taifun
gata de despicare tai pe-un
nerv ce mă doare păun
pune-mi culoare și dă-mi drumul
în mintea mea lorem ipsum
incantații ce-mi țin crucifixul
de-mi începe a luci și pixul
cu sânge fac X-ul și nu e destul
viața-i doar abracadabra
îmi curg cuvinte în minte ca lava... Citește mai departe!
la fiecare 3 versuri mă opresc
și mă uit în urmă speram
să-mi măsori pașii și să-i
avem egali dar tu te-ai
abătut într-ale tale și cine-s
eu să te conving în două
versuri monotone c-am ceva
interesant să zic mă uit
în urmă la fiecare
3 pași și-ți scriu asta
e o poezie bonus să n-o
citești prea târziu
pică orele din ceas
cum îmi curge mie viața din glas
singur la propriul parastas
cu toată existența pe nas
îmi fac cu ochiul morțile
deasupra gâtului s-au deschis bolțile
mă calcă pe cord roțile
unui car mortuar cu toții le
știu versuri ce-mi cântă prohod
mă-ngroapă adânc în nămol și nu văd
c-afară e liniște în mine prăpăd
și-al inimii unicul rod
e un vers scuipat printre gene
din suflet îmi ies fumigene
mă cuprind funii eterne
să mă-ntorc ... Citește mai departe!
ce știi tu cum mi-a fost ziua
și de s-a terminat cu noapte
ce știi tu cum îmi e viața
și de s-ar termina în moarte
am să vin în noaptea ta
s-o fac albă precum varul
de ți s-ar termina viața
ți-aș fierbe alta-n samovarul
care-mi stă pe piept că frige
sunt avid în a cunoaște
tot ceea ce mă distruge
și tot ceea ce mă naște
se aude ușor cum picură
pe piatră
a căzut parcă din cer și-acum se miră
o lacrimă
ce s-a crezut cândva divină
forțată
să se evapore din praf
să nu revină
scârțâie o poartă
prin care nimeni de mult timp
n-a mai intrat
acum se-nclină
de un par
care urmează a fi demolat
cine-i de vină
că șuieră vântu-ntre coaste
nimeni nu le coase
cântece de orgă și o voce
străină
lasă semne adânci pe pielea măcinată
de dor și ... Citește mai departe!