Ridic in slavi paduri, ciuperci
Cu mimeticul maimutei
Ce te-apuca de urechi
Din inima padurii.
Castrez brazi mult prea inalti
De conuri simple jos cazand
Pe pamantul prea plapand
Zoresc ciudati.
3-NOI-2011
Categorie: PoeVești
Proaspat trezit
Se repeta-n gandul meu
Vocea ei zicand ca poate
O sa o revad la noapte
Si-n fiecare zi, mereu.
Dar n-apare si disper,
Ca o caut din priviri
S-aduc in ochi insufletiri
De-adanc mister.
Pasul ei rece ca valsul
Intr-o calda zi de toamna
Poate ura sa-mi absoarba
Si sa imi schimbe scrisul.
Are-n ea mereu putere
De-a distruge tot ce-i rau
Si-a planta in jurul sau
Pomi din care curge miere.
Glasul ei domol ca apa
Arde-n inima mea ... Citește mai departe!
Disperare
Pentru mine este vis
Pentru altii realitate
Ei se-afunda in pamant
Eu ma curat de pacate
Din pacate-s impacat
Cu soarta cruda ce o am
Suta la suta implicat
In reconstruirea sa.
Alte voci plang,
Eu am invatat
Sa tac
Dar inca simt
Fierul rosu
Gata de-a ma insemna.
In ochi albastri
Ochii astia ma bantuie
Tot ei ma mantuiesc
Atunci cand ii privesc
Desconspir povesti
Ochii-curcubeu
Isi fac loc in sufletul meu
Si imi marcheaza viata
De cate ori ii intalnesc.
Ochii albastri
Nu ma lasa sa traiesc
Desi ii las sa treaca
Dar vine o clipa
Cand, de frica,
Ii iubesc.
Noua balada a mesterului Manole
Disperare dulce,
Unde ne vei conduce?
Si cine poate
Sa te scoata din toate?
Tara e deprimanta,
Poporul, deprimat;
Caci de orice nuanta
El este privat.
Sanatatea scartaie,
Usile, la fel.
Sistem iesit la pensie
Vrem sa iesim din el.
Nu criza e de vina,
Sunt cei ce-o preaslavesc;
Tara-i o ruina,
La fel cei ce-o locuiesc.
Vrem un mester Manole
Sa recladeasca totul
Si o naiva Ana
Care sa puna botul.