De ce stătea în ploaie? Oare ce vroia să demonstreze? Cum se simțea? Se simțea ca un arbore, un pom fructifer. Un vișin. Iar apa ce cădea peste el era ca o sticlă. O sticlă ce-l ține departe de restul lumii. În această sticlă nu mai există sentimente. Nu mai există dragoste, milă, iertare. Nu mai există răutate sau speranță.
De după un nor apare o rază de soare. Ploaia se liniștește și el rămâne în genunchi. Știe că n-o ... Citește mai departe!
Categorie: PoeVești
I. Vișinul din sticlă-Rain
Ploua îngrozitor. Trotuarele erau negre și cerul se întuneca. Casele căpătau umbre gri, tăioase. Oameni nu mai erau pe străzi. Câțiva șoferi mai îndrăzneau să înfrunte furtuna. A început să fulgere. Fețe speriate se arătau din când în când la geamuri.
În parc, băncile erau goale. Copacii scuturau din frunze sub puterea picăturilor grele de ploaie. Era un coșmar. Însă, acolo, în mijlocul parcului, era cineva. Era el, îndrăgostitul. Stătea și privea cerul, deși era foarte ud. Nu îi păsa ... Citește mai departe!
Vișinul din sticlă
La fiecare început de an apare o mare dragoste. Dar în spatele fiecărei iubiri este o poveste mai puțin veselă. Așa este și drama ‘Vișinul din sticlă’ pe care urmează s-o cunoașteți aici. Nu pierdeți prima parte!!
De decembrie
Se pare că am îmbătrânit…zilele nu mai sunt așa de lungi, culorile nu mai sunt așa de vii, sunetele nu mai sunt la fel de melodioase…pofta de viață…nu, asta nu s-a schimbat, sunt sigur…!!
User guide
În fond, iubirea e doar ură:
Ura a ce-o să devii,
O maşină care repetă în fiecare zi aceleaşi acţiuni
Un roboţel cu un set clar de instrucţiuni
Un aparat de inregistrat vorbe, fapte, zile şi multe altele…
Un somnambul sau, mai rău, un insomniac
Un animal pe cale de dispariţie…
=))