II. Vișinul din sticlă-Rain

De ce stătea în ploaie? Oare ce vroia să demonstreze? Cum se simțea? Se simțea ca un arbore, un pom fructifer. Un vișin. Iar apa ce cădea peste el era ca o sticlă. O sticlă ce-l ține departe de restul lumii. În această sticlă nu mai există sentimente. Nu mai există dragoste, milă, iertare. Nu mai există răutate sau speranță.
De după un nor apare o rază de soare. Ploaia se liniștește și el rămâne în genunchi. Știe că n-o ... Citește mai departe!

I. Vișinul din sticlă-Rain

Ploua îngrozitor. Trotuarele erau negre și cerul se întuneca. Casele căpătau umbre gri, tăioase. Oameni nu mai erau pe străzi. Câțiva șoferi mai îndrăzneau să înfrunte furtuna. A început să fulgere. Fețe speriate se arătau din când în când la geamuri.
În parc, băncile erau goale. Copacii scuturau din frunze sub puterea picăturilor grele de ploaie. Era un coșmar. Însă, acolo, în mijlocul parcului, era cineva. Era el, îndrăgostitul. Stătea și privea cerul, deși era foarte ud. Nu îi păsa ... Citește mai departe!