Moartea s-a aplecat în fața mea și a rostit:
– Jur să te slujesc atâta timp cât Dumnezeu îmi va îngădui prezența pe acest pământ!
Astfel m-am trezit exilat în propria viață, așteptând să moară toți ceilalți oameni ca să mă pot odihni.
Etichetă: așteptarea
II. Vișinul din sticlă-Rain
De ce stătea în ploaie? Oare ce vroia să demonstreze? Cum se simțea? Se simțea ca un arbore, un pom fructifer. Un vișin. Iar apa ce cădea peste el era ca o sticlă. O sticlă ce-l ține departe de restul lumii. În această sticlă nu mai există sentimente. Nu mai există dragoste, milă, iertare. Nu mai există răutate sau speranță.
De după un nor apare o rază de soare. Ploaia se liniștește și el rămâne în genunchi. Știe că n-o ... Citește mai departe!