II. Vișinul din sticlă-Rain

De ce stătea în ploaie? Oare ce vroia să demonstreze? Cum se simțea? Se simțea ca un arbore, un pom fructifer. Un vișin. Iar apa ce cădea peste el era ca o sticlă. O sticlă ce-l ține departe de restul lumii. În această sticlă nu mai există sentimente. Nu mai există dragoste, milă, iertare. Nu mai există răutate sau speranță.
De după un nor apare o rază de soare. Ploaia se liniștește și el rămâne în genunchi. Știe că n-o s-o mai vadă niciodată. Dar nu încetează să spere.[…]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.