poetul scatolog

ce visuri aveam în urmă cu un an
acum am doar căcat pe tălpi și-n cap
ideile s-au dus pe intestin în jos
uitându-și aspectul falnic și lucios

când n-ai pe ce s-aluneci se rezolvă
cu de prin cer cădere
venind oblic doar rareori cu boltă
o nedorită adiere

am o viață de căcat și nu mă mai suport
duhnește viitorul ca o canalizare
și orice noutate aș putea să scot
e doar o altă sursă de poluare

monument nimicului ... Citește mai departe!

AI noroc

când noaptea cade peste noi prind cuvinte în brațe
somnul perpetuu și-a instalat drivere în corpurile noastre
ascultă la ferestre un update întârziat
e prea târziu acum că am dat roll back
am aruncat de pământ și procesorul și hard
am atârnat periferice în gard
cu viteza internetului mă-ndrept spre sfârșit
zilnic e wake up shut down și repeat
m-am săturat de aceeași interfață de 2 decenii jumate
aceeași placă audio și praful din spate
nu mai dau click pe ... Citește mai departe!

mâzgă de primăvară

mai dorm și treaz
cu urechile pe-afară
ridic nasul peste câmpuri
îmi arunc ochii în lanuri

deschid brațele
și-mi zboară o părere
către zile plecate
nopți ce vor veni cu ele

e dimineață în amiază
ceasul tot negociază
lumina taie în pereți
bucăți de viață

e liniște copiii lumii dorm
dracul încă-și pregătește coada
zeul dumne a adormit la semafor
părinții morții tac

eu joc biliard pe o fântână
sătul de tenis și înot
c-așa e-n viață când ești bulls-eye-ul ... Citește mai departe!

noi cu spatele

pe pereți pictate mâini înfuriate
sunete de gol sunt strigăte din noapte
ceasul fără limbi arată ora șapte
șarpele-ntunecat ia formă de șoapte

umbre de mirare se văd în oglindă
apa invizibilă începe să se-ntindă
respirații mor când se naște frica
suspansul din nori pornește a pica

pe urechi se-așază sânge și sudoare
într-un episod ce mișcă și nu moare
pământul n-are loc se-nvârte pe deget
experții-n tricotaje să vină să îl lege

mușcă din abis și fă-l mai mic... Citește mai departe!

plătit cu dorințe

cu scrisul m-am hrănit că
mâncarea era scumpă
din vis eu am sorbit când
nu aveam de muncă
am fumat speranțe și
le-am stins cu cafea
că și somnul era scump
nu-mi permiteam odihna
am scris pe întuneric
doar la lumina minții
am scris pe datorie
fără să am pretenții
mi-am luat pașii în
palme când jos era noroi
în urechi aveam trecutul
muzica – doar pe foi

m-am îmbrăcat cu frigul
să nu mai simt nimicul
iar pentru căldură... Citește mai departe!