Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
o tâmpită de idee
s-o port în șosete
chiar dac-o să mă-nțepe
o idee nebărbierită
poate și cu gripă
ceva care irită
o idee oarbă
din cornee pornită
la genunchi lovită
la dracu e suficient
un sfert de idee
cu pojar și acnee
cu fruntea în sânge
chiar și o tâmpită de idee
doar să fie
la un semn deschisă-i calea
către-un magazin din colț
să-mi îngurgitez cafeaua
să scot somnul orb din corp
iată vine-un sfânt poet
pierdut ce izvorăște depresii
cu un vers pe un steag negru
cu lacrimi murdărind pereții
„tu ești Ștefan” nu mai sunt
și de vrei îți povestesc
de ce mi-e sufletul cărunt
și nu mai pot să-l îngrijesc
dar se plictisi poetul
și lăsă pixul din mână
peste lume peste viață
peste visul cel din urmă
o poți lua razna-n multe feluri
trebuie să știi să te aduni
ca un culegător de căpșuni
unul ce poate face minuni
urli la lună luni
marți de maț tragi
miercuri te-nvârți în cercuri înalte
joi aluneci cu ploi pe pante
și vineri ne simțim din nou tineri
că sâmbătă te duci la luptă dă
jos haina de stradă-n oglindă că-i duminică
și începe să mă prindă
pui mâna pe zăvoare cu rezervoare de răbdare
tragi trasoare și sudezi cu ... Citește mai departe!
nu mai am încredere în scări
mi-au tot promis cerul
dar s-au oprit subit
tot e departe să-l ating
nu mai am încredere în becuri
că mi-au promis lumină
eu tot mă zbat prin beciuri
sub apă și rugină
nu mai am încredere în tine
ești numai o iluzie recurentă
de fiecare dată când m-apropii
depărtarea devine permanentă
nu mai am încredere în mine
n-am fost înzestrat cu suficientă energie
să-mi pot prinde visurile de-un capăt
să mi le leg ... Citește mai departe!
poezia se scrie altfel
cu picioarele pe cărămizi
cu mâinile atârnând
și capul în nori
nu mă lega de suflet
la granița binelui
am să fac implozie
într-un buchet
de speranțe scuturate
fie-ți milă de minte
că sufletul e futut
(20 DEC 2017)