Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Notă către mine
Când mă mai îndrăgostesc
Să mă spânzur de tine
Să-mi atârne picioarele
Pe drumul spre sufletul tău
Să îmi iasă inima prin gât
Să zâmbesc tâmp
Să zică lumea că am fost nebun
(cum sunt)
Iar la lăsatul serii
Să atârnăm amândoi
Vii ca o iubire
Îmi trece timpul fix prin inimă
Îmi debusolează toate gândurile
Îmi fulgeră ochii
Goi de zâmbetele tale
Îmi frige inima
Dar o port cu mâinile goale
Să vadă toată lumea cum arată interiorul
Unui monstru cu aere de poet
Ce-mi iese prin piept nu sunt coaste
Ci sârmele cu care mi-am legat sufletul
Torturat aleargă cu abur ieșind din vertebre
Tălpile negre cum a călcat pe dor
Îți cântă îți recită îți tace
Tu îl încurajezi la automutilare
În loc ... Citește mai departe!
Am îmbibat pereți cu strofe
Gata să le dau foc
Să-mi dărâm în cap iubirea
Cu dor cu tot
i-am pus căluș inimii
Să nu mai urle după tine
Mi-am împiedicat speranța
Să nu alerge în neștire
Dar cumva au scăpat și bântuie parcul
Buzele mele-ți caută fruntea și nasul
Pașii mei ecou ai pașilor tăi
Două palme-mpreunate peste munți și văi
Am să îți sărut urechile cu versuri
Ochii cu flori
Sufletul cu îmbrățișări
Și trupul cu zâmbete
Știu că ești acolo undeva
Am să te găsesc
Și te voi iubi de parcă
Mâine ar fi ultima noastră zi
Dar pentru ca asta să se întâmple
Trebuie să începem cu prima
E locul gol lângă mine și în pieptu-mi
Vino și umple-l
Ce deranj
Ce ruine
Copaci fantomatici păzesc
O pădure plină de tine
Niciun drum
Niciun indicator
Doar crengi uscate care mă zgârie
Urme pe interior
În jur fructe
Toate otrăvitoare
Trepte ce duc nicăieri
Ștreanguri ce întorc urlete amare
Știu că e lumină o văd
Dar când cred că mă apropii dispare
Aud un ticăit amețitor
Mi-e inima sau sunt lighioane
Ce deranj ce ruine
În sufletul meu gol
De când te caut pe tine
Împiedicat și orb