Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
Ăsta sunt eu
În fața ta așteptând să îmi înroșești obrazul cu o palmă
Apoi buzele cu un sărut
Să îmi vindeci inima cu un zâmbet
Sufletul cu o îmbrățișare
Pe care să o prelungim până târziu în noapte
Pe o bancă rece lângă apă
Hai să ne unim secundele
Astfel încât niciodată să nu se mai desfacă
astăzi sunt alți îndrăgostiți
unde stăteam noi ieri tăcuți
sub pomii plini de fructe
lângă barul jegos din colț
acum e luminată strada
dar și-a pierdut farmecul pe care i-l dădea zâmbetul tău
nu ne mai leagănă stelele pe trotuar
luna nu ne mai face portrete
vreau să te fac din nou să râzi
oriunde oricând
de data asta
pentru totdeauna
de-ai afla de la o frunză
ce eu nu mai am cum să-ți spun
de-ai deschide o ureche și n-ai clipi pentru o secundă
de ne-am mai întâlni o dată
într-o liniște confuză
și-ai intra pe ușa ce-n sufletul meu ți-am deschis
te-ai mira să vezi în el ceea ce ți-am construit
te-ai așeza să sorbi un ceai cafea sau ce îți mai place
sper că vei uita să pleci
să ne ținem de cuvinte
până alunecăm în gândurile orașului
să ne stropească timpul cu calm
la fiecare pas să auzim o dorință împlinită cum zboară
să ne amestecăm vocile și tăcerile
într-un pahar cu umbreluță și gheață
când ni se luminează buzele
de gânduri ce miros a dimineață
ne luăm la întrecere cu pulsul
și câștigăm încă o zi
de viață
îmi dau pansamentele jos
să-mi vezi urletele din spatele ochilor
spinii care râd și mârâie la mine
bombele care bat pas milităresc în jurul meu
frica mi-a speriat somnul de noapte
o speranță șchioapă care umblă în zdrențe
e cu mâna pe mine ziua
îmi curg sentimentele pe stradă
lumea calcă pe ele mulțumită de sine
tu fluieri să alerg mai repede
cu sufletul gol
mi-e inima ceas de perete