Dans

nu mai am forță să ridic nicio scânteie
pun mâinile pe cer
fac un salt înapoi
spre minți senine

am alergat cu șerpii
m-am târât cu iluzii
întinse pe felii de gem ca niște molii
cu aripi de fluturi

să stingă cineva lumina
nu mai am treabă aici
și-ar fi păcat
să îi umflăm factura următorului proprietar

am să las o amprentă pe ușă
ca semn al efemerității mele
și-am să m-ascund departe
într-un ochi al pădurii
ce ne privește ... Citește mai departe!

În miezul problemei

gândurile se rotesc în jurul meu într-un dans de luptă
eu le privesc din ștreang într-o mare derută
care atacă primul și din ce direcție
oare chiar va lovi sau îmi va da o lecție

în momentul ăsta pot fi doar serios
căci ceea ce simt e foarte dureros
pe dinăuntru, însă timpul zboară
și sper să nu mă doară și pe-afară