Leg leagăne de cearcăne, nu mai vreau ceartă, bre,
Hai, ia o pauză, să ne gândim la altele;
Ce mai fac algele, să batem talgere
Și-n frângerea lor s-avem numai gânduri de pace.
Să-nchidem ochii, să visăm, să ne ridicăm
De la pământ pe un vânt pe care-l controlăm,
Deschidem ochii:-i soare și cred c-o să ne placă
Ca măcar în treacăt să revenim și altă dată.
Să uităm de riduri, oricum noi stăm în igluuri,
Avem dubii tot timpul, shopping-du-bi-du
Cu creierul în taste, uităm de ale noastre,
De dezastre și odrasle, tot le confundăm și naștem
Discordie, fără mere sau rodie,
Fierbem lumea ca pe apă, dar nu scăpăm de microbi și e
Amăgitor să fii mereu întrebător:
Când va fi sfârșitul și dacă sunt eu următor?
Mă odihnesc pe cuvinte, sunt un culcuș bun,
Dar de ceva vreme geană pe geană nu pun;
N-am cum când știu că mâine pot să mor,
De-aia pun mâna sub cap și îmi imaginez că zbor.
Petrec timpul imaginar cu spiriduși la un pahar
De înghețată aromată cu fistic și cu nectar,
Parc-aș fi pe-o plajă goală c-o mașină și o coală;
Le transform dintr-una-ntr-alta după cum idei îmi zboară.
Eu ți-am zis de-atâtea ori că de ce-mi place nu mă las
Și mâine-ai să mă vezi cu avionul prin oraș,
Mă duc în străinătate să mă-nscriu la facultate,
Să învăț despre succes și seriozitate.
Sau nu! Umblu peste tot ca vântul,
Chiar de fac schimb de idei, eu mereu îmi țin cuvântul;
Îmi place să scriu, să cânt, să demontez și să mă plimb,
Dar cel mai mult îmi place, uneori, să mă surprind!