Leg leagăne de cearcăne, nu mai vreau ceartă, bre,
Hai, ia o pauză, să ne gândim la altele;
Ce mai fac algele, să batem talgere
Și-n frângerea lor s-avem numai gânduri de pace.
Să-nchidem ochii, să visăm, să ne ridicăm
De la pământ pe un vânt pe care-l controlăm,
Deschidem ochii:-i soare și cred c-o să ne placă
Ca măcar în treacăt să revenim și altă dată.
Să uităm de riduri, oricum noi stăm în igluuri,
Avem dubii ... Citește mai departe!
Etichetă: odihnă
Moment oprit
Cum să nu fiu supărat când toate cărările celorlalți se odihnesc pe spatele meu? Mă trag de barbă idei neprinse de mult. în ochi mi se învârt vârtejuri de curiozitate, iar timpul se încolăcește în jurul meu și mă strânge. Las cuvinte să-mi zboare de pe firele de păr; le urmăresc către nori.
Zăpada păstrează calde amintirile verii trecute. Încerc sa ies din zăpadă. Din fericire, chiar și această zi se va termina atunci când va ajunge la capăt! Întunericul ... Citește mai departe!
Cer și sper
mi-am trecut viața prin lanțul stomacului
la focul ochilor
nu am pățit nimic pentru
că nu eram împotriva
schimbării
acum oceanele mi se odihnesc pe frunte
la lumina ideilor salvatoare
care m-au făcut
să sper și să cer
Întrecere
am întârziat
sau poate doar timpul a ajuns înaintea mea
eu m-am oprit să mă odihnesc pe o aripă de visare
și m-am trezit cu disperarea în pământ
speranța m-a scos la suprafață
și m-a plantat la un loc cu încrederea
imaginația mi-a făcut lumină
să văd unde viitorul îmi îndruma pașii
am stat la un ceai cu răbdarea
și am zburat aici cu gândul
se pare că de această dată iepurele a ajuns primul
Neoprit
au trecut douasprezece ore
de cand mi-au scarmanat ochii mate scapate din infern
cu gheare incinse
si voci inalte
de nu le puteai ajunge cu gandul
m-am evaporat miraculos dintre ele
sunt un mic strop de apa
cad pe pamant sa il revigorez
apoi ma odihnesc