Jurnal de bord- ziua 2186

În ultimii ani am fost zilnic într-o călătorie unică, specială și de neuitat, pe care, dacă aș fi nevoit să o iau de la capăt, aș repeta-o cu zâmbetul pe buze. Am să divulg acest #jurnaldecălătorie, deși mulți dintre voi îl cunosc prea bine. În mod normal nu m-aș întinde la scris cu asta, dar pentru că articolul e scris pentru SuperBlog și propus de cei de la VacanțeSpeciale (.ro), care au anumite cerințe pentru asta (în fond, pentru ei articolul are și scop publicitar), voi face o excepție.
Am început această „călătorie” în urmă cu 2186 de zile. Afară era o vreme asemănătoare cu cea de acum. Plictiseala se juca cu gândurile mele, la fel ca acum. Dar și imaginația era la cote înalte, cum a fost mereu și cum este și acum. Atenția îmi fusese deja captată de ceva timp de măreția internetului și aveam deja un blog sau două 😀 . Și tot dădeam click-uri aiurea, cum mai fac și acum, când, întâmplător, am dat peste ceva interesant: site-ul wordpress.com. După cum probabil v-ați dat seama, cam atunci se năștea acest blog pe care îl consider o călătorie neîntreruptă atât în lumea înconjurătoare, cât și în mine însumi.
Modul în care vedeam pe atunci activitatea asta de blogging s-a pierdut ușor în ceața timpului, dar știu sigur că, datorită pasiunii mele pentru scris, nu mi-am dorit niciodată să renunț. N-am avut nici măcar cel mai mic gând în direcția asta!
Greutăți au fost, unii dintre voi le știți, fie că ați trecut personal prin ele, fie că m-ați citit în momentele când nu mai suportam și începeam să scriu despre lucruri pe care le pomenesc mai rar. Dar ce a fost, de fapt, blogul pentru mine?
Cred că Mort la datorie a fost și este un program de work and travel pe care l-am semnat cu mine. A fost un ajutor pentru a descărca energiile, pozitive sau negative, cu care m-am întâlnit pe parcursul vieții sau un fel de jurnal pe care l-am ținut cu privire la experiențele mele de zi cu zi. Nu pot vorbi de un circuit turistic propriu-zis, pentru că, de când scriu online, nu mi-am permis prea des să călătoresc în afara localității, darămite în afara județului; însă am călătorit mult cu gândurile, cu imaginația și cu simțurile și, vă promit, a fost o călătorie pe cinste! Dar unde este blogul acum?
Unde am ajuns cu blogul puteți vedea foarte bine citindu-l. Dacă mă raportez la relațiile interumane, acest colțișor de internet a fost și este o sursă inepuizabilă de comori sufletești. Nu vreau să întind o capcană nimănui, există și persoane răuvoitoare pe aici, însă eu am avut norocul să nu (prea) mă lovesc de ele. Dacă mă raportez, însă, la alte beneficii datorate blogului, acestea au fost infime și, dacă le urmăream numai pe acelea, aș fi șters deja orice urmă de existență de până acum a acestui blog.
Însă, datorită unor visuri pe care anumite persoane le consideră prostii, am călătorit poate mai mult decât persoane care au văzut întreaga lume. Și asta fără să părăsesc „biroul”, care deși uneori se dorea ca cel din imaginea de mai jos, era de fapt orice loc în care mă simțeam cât de cât confortabil. Așa am ajuns în al șaselea an de blogging, pe care îl voi aniversa săptămâna viitoare!

Featured image

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *