Cum învingem plictiseala

Sper să vă placă subiectul pe care am decis să-l tratez în acest articol și mai ales concluzia la care am ajuns!

Starea de plictiseală ne caracterizează pe toți în momentele acelea în care nu mai știm ce să facem și scroll-uim aiurea pe facebook sau ne uităm la tavan. Unii îi mai spun lene, alții timp-mort sau chiar „lasă că am timp destul azi”. Așa ne trezim pe la lăsatul serii că nu am apucat să facem lucrul ăla ... Citește mai departe!

Kaput inspirația

Nu cred că am avut vreodată o zi mai neproductivă decât cea de azi. Pe întreaga ei durată am dat scroll pe Facebook și nimic altceva. Nici algoritmul nu a ținut cu mine, că nu am prea avut texte interesante de citit. Sau poate și ceilalți au simțit adierea sfârșitului de săptămână.

Nici de cărți nu m-am atins, deși mă așteaptă una pe masă și încă trei în computer. Nici nu am scris, lucru pe care oricum îl fac tot ... Citește mai departe!

Blogger-ului îi stă bine cu scrisul

Mai devreme am vorbit cu un prieten care a plecat să muncească „afară” de bine ce îi era aici. Îmi spunea că nu prea mai are timp și voia să îl ajut eu cu un blog ceva mai nou. Ca și mine, băiatul ăsta are o grămadă de idei și, din diverse motive (pe care le înțeleg perfect), nu le poate pune în aplicare. I-am spus că momentan nu am nicio idee, dar dacă îmi trece ceva prin minte (și ... Citește mai departe!

Jurnal de bord- ziua 2186

În ultimii ani am fost zilnic într-o călătorie unică, specială și de neuitat, pe care, dacă aș fi nevoit să o iau de la capăt, aș repeta-o cu zâmbetul pe buze. Am să divulg acest #jurnaldecălătorie, deși mulți dintre voi îl cunosc prea bine. În mod normal nu m-aș întinde la scris cu asta, dar pentru că articolul e scris pentru SuperBlog și propus de cei de la VacanțeSpeciale (.ro), care au anumite cerințe pentru asta (în fond, ... Citește mai departe!

Încă o dată

Vapori de plictiseală plutesc în aer. Nu am ce face, așa că îi privesc cu o durere de măsea. Parcă mandibula și o parte de craniu vor să plece cât mai departe de mine. Și eu aș pleca foarte departe de gradele în plus peste 29, dar nu pot. Uneori trebuie să trăim cu ce avem!