Mă pregătesc să devin curier. #ȘtefanCurier.

Nu, nu este o glumă și nici nu îmi doresc să fi fost. Până acum am lucrat în 3 domenii diferite și mă pregătesc pentru al patrulea, care nu are nicio legătură cu primele. Desigur, tot mai mult mi-ar fi plăcut o agenție de publicitate, dar parcă mi-au făcut în ciudă de nu m-a ales niciuna, alimentându-mi astfel frustrarea și depresia. Totuși, cum de am ajuns aici?

Poate ai văzut sau poate nu (nu cred că ești în targetul lor) că cei de la FAN Courier au derulat o campanie pe Facebook în care îi invitau la Școala FAN pe cei care nu au permis de conducere, însă vor să muncească, urmând ca la sfârșitul proiectului să ai și permisul în buzunar (sau portofel, sau unde îl ții tu), dar și un job. Cum eu mi-am dorit să conduc încă dinainte de a fi major mi-am spus că asta e o oportunitate care merită exploatată.

Așadar, m-am prezentat la un interviu pe la începutul lunii martie, în sediul lor din Pipera. Între timp, pe bucata aceea de iarnă autentică de la sfârșitul acelei luni, îmi schimbam buletinul (care urma să expire în aprilie) pentru a fi cu toate actele în regulă pe parcursul școlii. Doar că a trecut destul de mult timp și a fost nevoie de o vizită la alt sediu, cel din Ștefănești (cu transport asigurat de ei din Pipera; foto sus) pentru a întocmi formalitățile. Iar o parte dintre cursuri aveau să aibă loc în încă alt sediu, cel din Otopeni.

Școala FAN are două componente (mari și late, simt nevoia să scriu): școala auto (care încă nu a început, din cauza multiplelor modificări în componența primei promoții) și o parte care explică activitatea de curierat.

Despre cea din urmă pot spune că se desfășoară în Otopeni, într-o sală foarte frumos amenajată la (cred că) ultimul etaj al clădirii. Însă acolo doar discutăm și fixăm informația. Lecțiile (un scurt istoric al companiei și bazele curieratului, până acum) sunt frumos colorate și animate în cadrul unei platforme online. Ca iubitor al tehnologiei, mi-a plăcut foarte mult. Ca utilizator de smartphone vechi și aproape mort, fără un laptop (lucru care încă mă face să mă dau cu capul de pereți), experiența a fost extrem de neplăcută.

Puncte slabe: cu siguranță unul dintre ele este distanța mare până la sediu, însă, cum nu am alte lucruri de făcut, îmi pot aloca o zi întreagă doar pentru această activitate. Altul ar fi durata mare de desfășurare a proiectului, din cauza problemei scrise mai sus și a faptului că e un proiect pilot și se mai fac ajustări din mers.

Puncte forte: Permis (nu e nevoie să explic de ce). Job (că până la urmă de asta aveam nevoie). O „bursă de studiu” pe perioada acestor cursuri.

Totuși, înainte să mă înjuri pentru colete întârziate, trebuie să știi că lucrul efectiv îl voi începe abia la toamnă, dacă totul merge conform planurilor.

Și încă ceva: urmărește #ȘtefanCurier, presimt că am să revin asupra acestui subiect!