cu umbrele sub ochi
și ploaie sub frunte
aștept tunete să mă scufunde
cu creierul în coș
și corpu-n levitare
aștept să-mi reiau forma de la îndreptare
cu oceanul în brațe
și vântul sub picioare
îmi învăț gânduri să zboare
cu mirosul cărților sub nas
cu pupilele sub ceas
înaintez către lumi noi
ce-mi alunecă din mâneci
cad se transformă-n poteci
și niciodată nu pleacă în uitare
Cu sufletul în palmă
privesc în depărtare,
aud surâs de mamă
ce-mi răsărea cândva în cale.
Cu gânduri amestecate
și dorul tău nestins,
aștept poveștile uitate
din sufletul de necuprins.
Si-aș vrea încă odată
să stau să mai pictez,
să-i spun copilului din mine:
” iată,
doar eu te colorez… ”
Uite ce mi-a făcut capodopera ta, m-a îndemnat să compun și eu la rândul meu.
Sublim ceea ce ai scris, felicitări! (: