Pereții îmi răspund

Putrede pături de lavă
Plictisesc moartea-n natură
Stelele noaptea se lasă
Peste plaja imatură

Tigri verzi din copăcei
Aruncați în praf de stele
Îi cântă greierii mei
Și umbra suferinței mele

Pacea cea mult căutată
Arde-n mine vechi comori
Și iubirea camuflată
Zice că vrei să mă omori

Crucificat pe stâlpul lenei
Ard ca focul din priviri
Pentru patima eternei
Și veșnicei ne-mpliniri

Obrazul greu pătat de vomă
Scoate sunete zurlii
Peste apusul de comă
Cu râsete aurii

Pot să zbor, dar pot să cad
Ca o piatră mov în lac
Și să-ncerc să mă prefac
Greu precum un iac

Întinsul timpului cuprins
Atins de chipul zării lins
Întrebării ce-am aprins
Zadarnic caută răspuns.

Și palatul de cleștar
E veșted ca un stejar
De piatră.
Inima așteaptă…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *