Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
eu sunt ăla de pe canapeaua
cu destul loc liber
beau o cafea pe
întunericul din suflet
eu sunt ăla care
îți tot scrie litere de
tot orașul știute
dar de tine nu
eu sunt ăla care nu
va dormi la noapte
din cauza ta
nu ca mi-ai povesti ceva
sunt ăla care de așa mult
dor ți-ar spune totul
dintr-o îmbrățișare
câte un tot în fiecare
seară clipă
și în continuare
aș fi vrut să îți scriu mai multe
dar mi-am dat seama că între noi încape doar o îmbrățișare
să alunge norii
din care plouă depărtarea noastră
hai să călcăm tăcerea în picioare
nu ne trebuie
eu am început deja
să construiesc un pod de cuvinte
tu trebuie doar să îmi întinzi mâna
și să pășești cu încredere
nu am să te las să cazi
am căutat cele mai solide litere
iar la nevoie
chiar eu am să mă așez ... Citește mai departe!
unde a plecat umbra ta?
se va mai întoarce?
îmi va mai acoperi vreodată trupul?
am să-i mai simt gustul?
îţi mai aminteşti când umbra ta se speria de vânt
şi eu îi spuneam că de ploaie ar trebui să-i fie frică…
acum n-o mai văd de nori.
Cand soaptele tale
Se lovesc de ale mele
Inseamna ca avem
Deja buzele unite.
Cand o bataie
A inimii mele
O secondeaza pe a ta
Suntem imbratisati.
Daca tacerile noastre
Spun totul
Despre noi
Inseamna ca ne iubim.
Undeva, dincolo de curcubeu
Voi fi si te voi veghea mereu
La fiecare pas, fiecare strigare,
Vocea ta imi este leagan.
Nu mai am cuvinte,
Tu oricum nu le-auzi
Si nu-mi trece prin minte
Unde te ascunzi.
Vino si tu aici
In taramul fara capat
Ramai pe veci
De mine-mbratisata.