Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
De vei
Pleca ai să rămâi
În tot
Ce mă înconjoară în
Dimineți cu insomnii în
Seri cu inima goală
De vei rămâne eu
Te chem cu vers
Îmbrățișată să adormi în
Melodii pătate de
Buze să te trezești în
Plămânii-mi pictată
De vei pleca ai
Să rămâi să îți
Mai scriu
O dată și încă un
Infinit în fiecare
Zi a noastră de
viață
vreau să ascult liniștea din tine
atât de nebuni
să perfectăm perfecțiunea
în largul iubirii
purtați aiurea
pe o plută de respirații îmbrățișate
să-ți fiu lună
să-mi fii soare
infinitul împreună
aici timpul trece mai încet
am timp să respir
am timp să văd
tot neajutorat
amân sfârșitul până la infinit
aproape sigur
că pentru mine și acesta se va termina
măcar am timp
să privesc în oglinda nopții
să-mi iau din ea cuvintele
pe care le voi risipi pe aici
mi-am intins soaptele pe paine
si le-am lasat sa creasca
sa-mi faca umbra sarbatorilor
frica am bagat-o in sosete
sa muste din zilele de ieri
sa le lase albe
am un varan in buzunar
imi croseteaza viitorul
ca un cofetar
zilele cu miros de tuica
au cazut din ziare
ziua de maine mi se urca in spinare
m-am supraenergizat
sunt ca un nor ce aduna la un loc sarcini pozitive si negative
care lupta intre ele pentru suprematie
eu sunt campul de lupta
dintre pamant si cer
dintre fobia stagnarii si viteza crescanda a descatusarii evenimentelor
sunt ca o boala autoimuna
si sunt propriul meu leac
daca de data asta nimeresc doza
sunt propriul meu inceput si sfarsit
pana cand se inverseaza pasii
alerg spre mine si ma ajung in infinit