Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
trei ori inimi cuțite
tăiate câte patru
pe o masă rotundă
felul întâi
e agățat în cui
la ora cinci
dăm târcoale de două ori
stăm pe scaun câte șase
ori trei inimi cuțite
până se deșteaptă micul dejun
din lanțuri și oase
mâncăm ce avem între urechi
perechi de speranțe
ce umblă câte trei
ori inimi cuțite
de parcă am o mie de inimi
să las câte una în fiecare loc prin care trec
și să rămân cu o mie
de inimi
în care să înțepi ca în balonașe
până rămân doar o mie
de inimi putrede
care mai știu doar să iubească
alte o mie de inimi
la care nu pot ajunge
căci sunt dincolo de cer
iar eu un împiedicat
am să mă târăsc cu sufletul pe pământ
făcându-mi umbră cu inimă-carton
o, mie