Nu vreau să schimb lumea, vreau doar s-o povestesc!
trei ori inimi cuțite
tăiate câte patru
pe o masă rotundă
felul întâi
e agățat în cui
la ora cinci
dăm târcoale de două ori
stăm pe scaun câte șase
ori trei inimi cuțite
până se deșteaptă micul dejun
din lanțuri și oase
mâncăm ce avem între urechi
perechi de speranțe
ce umblă câte trei
ori inimi cuțite
îmi arunc pălăria unde e praful mai mare
și dansez în jurul ei
cu mărăcini în buzunare
aștept să îmi cânte copacii
la fluiere ruginite
voi lua drumul melcilor
îl ascund după ureche
și sar precum cangurii
din cangrenă în cangrenă
cu ochii acoperiți de răsuflări tăiate
voi lua fulgerele la purtare
nu înainte să le schimb culoarea
garderoba lumii trebuie înnoită
și nu mai am încercări rămase
am scăpat o picătură pe jos
din lumina ce îmi zornăia între ... Citește mai departe!