Moartea s-a aplecat în fața mea și a rostit:
– Jur să te slujesc atâta timp cât Dumnezeu îmi va îngădui prezența pe acest pământ!
Astfel m-am trezit exilat în propria viață, așteptând să moară toți ceilalți oameni ca să mă pot odihni.
Etichetă: moartea
Vorbesc cu pereții
Clopot de funingine macabră
Praf nestins pe candelabre
Ropote, priviri de lavă
Și în pivniță cadavre.
Suflete scoase din minți
De niște mâini nepricepute
Trupuri ca recipienți
Ce nu vor mai fi umplute.
Praf de stele sau jăratic
Golul negrului din om
Adevărul fantomatic
Ce așteaptă pe peron.
Încuscrite sentimente
Teama și ura de bine
Veștejesc azi în caiete
Strigări vecine.
Mutantul simț al fricii
Aduce strigoilor
Numeroase delicii
Ca dar al ploilor
Infailibila moarte
Căscată-n tren
Nu se mai ... Citește mai departe!